Evadare


Aş alerga pe câmpuri nesfârşite
Cu iarbă virgină şi oceane de soluri fertile
În care sămânța e onestă
Şi naşte bucurie, iubire împlinită.
În care dăruirea e răsplătită
De un Dumnezeu ce merită credință.
În care minciuna, interesul, perfidia
Sunt boli ce se tratează cu eutanasia.
Aş alerga în cinste şi onoare până-şi obosi
Apoi, în îmbrățişare tandră, m-aş odihni.
Aş evada din celula sufletului înjunghiat mişeleşte
Şi viața n-ar mai fi poveste.
M-aş întrupa în lumina ce sunt.
N-aş mai fi resursa fericirii altora, fără cuvânt.
Mi-aş face cuib, pentru prima dată-n viață,
Într-un suflet care să-mi fie, cu adevărat, casă.

2097_728

 

BREAKING NEWS!


Dear followers and not yet followers alike,

I am the bearer of great news to those passionate about rare languages, such as Hindi. Being a philologist myself, languages are important to me and I do believe in the saying “the more languages you master, the more proficient you are as a person.” Thus, I am honoured to share with you the initiative of our fellow blogger HEDWIG SILVER who, in her capacity as a Hindi graduate, has started the magical journey of teaching Hindi to Romanians in Romanian on YouTube.

Do check out her channel under the name Hedwig Silver, like, subscribe and spread the news! Let us show what the blogger community can do in supporting such a novel endeavour!

Below you have a taste of it!

Silence


Deafening silence fills my nights.
Nothingness sleeps by my side.
Darkness is my lover out of sight.
Time passes in mourning for the soul’s slow demise.
It heals no wounds, no miracles surprise,
Ages have passed since I felt truly alive.

Lady Moon

Confesiunile unui bărbat


Nu ți-am spus de mult ”te iubesc”

Din egoism și teamă.

Nici eu nu mai țin minte ultima dată

Când te-am ținut strâns la piept.

Te-am redus la tăcere deși tocmai asta urai,

Din neînțelesa mea fobie de-a nu te pierde

Deși părea că nu te mai voiam.

Sufletu-mi plângea în chinuri după tine.

Să simt aceeași, statornică, mângâiere

A bunătății tale îngerești,

A grijei și a miraculoasei tale iubiri pământești,

Întrege, neștirbite de-ale mele nesimțiri,

Loiale-n toate clipele în care îți venea, poate, să mă dai afară.

Nu ți-am dat iubirea după care tânjeai

De groază că, dacă cu adevărat mă cunoșteai, mă părăseai.

Nu puteam trăi fără tine, deci te-am lăsat.

Ca un laș, mișelește am plecat.

Și tot din nesimțire, nu m-am uitat înapoi

Căci lacrimile tale și acum mă dor.

Te-aș implora să mă ierți, dar nu o fac

Căci nu merit nici asta și-ncerc să mă împac

Cu gândul că am apucat să trăiesc cu tine ce alții nici n-au visat.

Repetiție


Cu fiecare frunză ce-și urmează destinul în cădere

Pe pământul toamnei, îți cânt mângâiere.

Cu fiecare dor aburind oglinda chipului înrămat în amintire,

Îți dedic câte o poezie.

Cu fiecare geamăt în noaptea fără tine, fără somn,

Mai citesc o dată vorbele ce încă nu mor.

Cu fiecare respirație din plămânul prea plin

Cu tăcerea arămie a unei toamne generoase, mă alin.

Cu fiecare gând ce aștern în eter,

Mai tresare inima un amper.

 

frunze_de_toamna-1024x768

Fără rimă


Fără rimă am scris poeme.

Nu le vei citi, poate, niciodată.

Fără rimă am trăit poveste.

O voi retrăi, poate, în altă viață.

Fără rimă am cântat melodie.

A sufletului tânguială singulară.

Fără rimă respir zilnic și e greu

Să n-ai rime la îndemână nici pentru Dumnezeu.

 

Vorbește-mi ca să te-nțeleg…


O vorbă, cât de mică, e de ajuns.

Căci unde comunicare nu există, cum poate soarele străluci?

Cum poate luna, veșnic în așteptare,

Să-ți fie ”acasă” fără să se teamă că nu vei veni?

Vorbește-mi….

Cântă-mi a sufletului alinare.

Lasă-mă să simt, din nou, lumina din privirea pasională.

Apoi, taci.

Iubirea va cânta singură, ca-n prima zi.

lovers-2

 

O lumină…


O lumină sfioasă, plăpândă, stă neclintită la fereastră.

E acolo de ceva vreme, dar nu e nimeni s-o vadă.

A înlemnit în singurătate, ca o orfană,

Ochii-ți refuză s-o simtă, sufletu-ți rămase, poate, fără vlagă.

Putea să se stingă de nenumărate ori.

Altele pierit-au deja în zori.

Dar, EA, rămase loială și fermă,

În promisiunea care era și a ta, eternă.

A încercat vântul năprasnic și rece,

Cu cruzime s-o frângă, să-i taie suflarea.

A încercat dorul să-i fure statornicia.

N-a putut nici Cerul să-i ucidă iubirea.

O lumină sfioasă, plăpândă, stă neclintită la fereastră.

E acolo de ceva vreme, dar nu e nimeni s-o vadă.

lonely-candle
?