Denumirea de “caractere imprecise” nu este adoptată, tradusă ori preluată de nicăieri. Îmi aparține. Ea caracterizează o categorie de persoane, din ce în ce mai vizibilă și, din păcate pe cale de înmulțire, care se consumă, în mod dual, schimbător și labil prin intermediul tarelor sale înnăscute, moștenite ori dezvoltate pe parcursul vieții din varii motive, adesea strict personale, mereu datorită tipului de personalitate.
Să clarific.
Ați întâlnit și voi, cu siguranță, indivizi și individe care v-au arătat o anumită față ca mai apoi, într-o fracțiune de secundă, să “se schimbe” de parcă erau alte persoane deși situația nu s-a schimbat, contextul era același. Dacă sunteți atenți, îi vedeți în fiecare zi, pe stradă, la muncă, printre amici, în omul/oamenii dragi… De fapt, nu s-au schimbat. Au adoptat o altă mască, un alt comportament însă în esență au rămas aceeași. De ce se întâmplă acest lucru? – v-ați întrebat de fiecare dată. Am determinat eu o asemenea transformare? Ce s-a întâmplat? Sunt convinsă că adesea, dacă nu de fiecare dată, ați căutat o greșeală a voastră pentru a justifica comportamentul lor deși nu avea nici o legătură cu voi. Voiați cu disperare să înțelegeți, să știți ceva precis, clar, normal. Ați și întrebat persoana. Nu vi s-a răspuns sau ați auzit ceva de genul “ești tu prea sensibilă” ori o altă impertinență care să vă facă să vă îndoiți de adevărul situației și discernământul vostru. O tactică nocivă și nesimțită a celuilalt – acel caracter imprecis, fluctuant, egoist, neterminat din punct de vedere mental și emoțional. Un caracter în continuu balans care trăiește pe momente, nu un curs rațional și stabil al vieții în generalitatea sa. O veșnică, aparent inexplicabilă, fluctuație între ce și cum este acum, apoi peste câteva momente. În realitate, este nevoia unui asemenea caracter de a se prezenta într-un anume fel care nu corespunde cu natura sa însă, atâta timp cât este crezut, admirat, iubit, îi folosește. Se simte important, deștept, descurcăreț, plin de calitățile pe care nu le are. Declick-ul care-i modifică comportamentul este clipa în care se schimbă nevoia ori intervine frica de a fi demascat, de a pierde. Acel “lose face” definit ca pierderea respectului celorlalți, rușinarea ori stânjenirea. Firește, nu ne referim aici la personalitățile patologice, spre exemplu dubla sau multipla personalitate ori bipolară sau narcisistă, deși, adesea comportamentul lor seamănă foarte mult, ci la omul obișnuit, nediagnosticat ca având tulburări de personalitate. La individa/ul sănătos din acest punct de vedere, dar care nu a reușit ori nu a vrut să-și gestioneze viața, manifestările caracteriale în mod constructiv, benefic și își revarsă “veninul” asupra celorlați, dacă i se permite.
Nu mi-am propus o analiză complexă ori amănunțită ci, pur și simplu, o reliefare a unui adevăr care trece nebăgat în seamă până când nu distruge ori atunci este deja târziu. Mai bine să vezi înainte de a te cuceri, amăgi, apoi distruge căci “caracterele imprecise” sunt cele mai toxice din câte am cunoscut.
Sper, pentru binele vostru, că vedeți, analizați și, mai ales, nu tolerați.