Sfârşit


Clipa a trecut subit

Aşa cum apăruse.

Iubirea-ţi e o minciună

Mânată de dorinţă.

De nevoia viscerală de a şti

Că mereu ea pentru tine va fi.

Că oricând ai chef, ai s-o găseşti

Că-n sufletu-i generos şi sincer poţi să te încălzeşti.

Apoi, poţi pleca din nou, căci nu te poate opri,

Ca om, femeie, niciodată iubită cu adevărat n-o vei simţi.

Acel bărbat l-ai ucis acum mulţi ani

Căci prea simţea profund şi, vai,

Dragostea pentru tine este melodramă şi nu vrei să dai.

Vrei, însă, să primeşti totul, în mod gratuit,

Şi ai avut norocul că Dzeu dorinţa ţi-a împlinit.

În loc să preţuieşti darul divin,

L-ai folosit ca pe un drept deplin.

Firimituri de bine, o dată pe an, e tot ce vrei să dai,

Ca nu cumva să simţi, faci orice să n-ai

O legătură trainică căci te-grozeşte

Că ai putea să depinzi de EA sufleteşte.

Preferi s-o visezi de departe deşi ea ţi s-a pus în palme

Şi este lângă tine de zeci de ani.

Nici nu-ţi imaginezi că e posibil, într-o zi,

Când ai chef să te scufunzi în iubirea-i, n-o vei mai găsi.

Că nu va mai putea duce chinul la care o supui

Că va alege fără tine să nu-ţi mai fie oază,

Şi refugiu sezonier, şi curvă personală,

Că-şi va lua sufletul înapoi

Iar tu nu vei mai exista nici în gândul de apoi.

Advertisements