Poate


Poate, uneori, îţi mai aduci aminte,

Poate mai tânjeşti după momente,

De bine, de siguranţă, de iubire,

De luxul de-a putea avea încredere:

Că vorbele nu mint,

Că faptele le vor urma curând.

Că ai norocul să ai tot: gând, trup şi inimă în legământ.

Poate, când şi când mai visezi.

Îi auzi vocea ce te-alinta,

Îi vezi surâsul care te diviniza.

Poate, rar de tot, ai vrea s-o mai poţi atinge,

Să te mai scalzi şi să renaşti în zbor de doi,

Să n-o mai pierzi nici în somn, nici în zori.

Sau poate, nimic nu mai contează

Căci te-ai obişnuit,

Să nu mai simţi nimica, oricum nu e nimic

Decât o lume indiferentă ce-ţi zâmbeşte perfid

Şi-ţi promite verzi ş-uscate

Cum făceai tu cândva

Şi nu te neliniştea ce simţea cel de alăturea.

Poate, viaţa nu este decât o mare iluzie

Iar oamenii cărora le-ai oferit fericire

Doar o mare … dezamăgire…

Advertisements

Mimi vă ascultă:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s