Orfană


Orfană eşti de-o viaţă

Şi de tată şi de mamă.

Tu trebuit-a să fii într-un anume fel

Să te conformezi fără crâcnire altor vreri.

Şi asta ai şi făcut

Până n-ai mai putut.

Şi-atunci … ai fugit.

Cât mai departe

Sperând de-a proasta că de şansă vei avea parte.

Te-ai înşelat amarnic căci nu ţi s-a dat

Dreptul de a trăi cum ai visat.

Acum la bătrâneţe nu mai ai scăpare

Ai trăit cum au vrut alţii, vei muri în durere.

O singură bucurie ţi-a rămas: că tu copilului tău i-ai fost

Ce ţie cei ce erau meniţi să-ţi fie sprijin, nu au vrut ori nu s-au priceput

Iar ţie sufletul cu durere l-au umplut.