Memento


Uneori îţi mai citesc vorbele

Sau doar le-aud în minte.

Clipe de maximă loialitate

De nesaț, de suflet, iubire fierbinte…

Re-trăiri de poveste promisă eternă

Viața şi eu ți-am devenit povară.

Mie mi-eşti cruce.

Un Dumnezeu ce te iubeşte

M-a dăruit cu dărnicie

Nu mi-a dat de ales.

Şi i-am fost recunoscătoare

Pentru iluzia simţirii ce spuneai că nu moare.

Apoi, mi-ai amintit, din nou

Iar şi iară

Că vorba-i săracă

Când o mână doar dorinţa

Iar gândul nu e nimica

De nu e frate cu voinţa.

Că iubirea nu e suficientă.

Dar… va veni o zi

Când nimic nu va mai conta

Eventual doar sănătatea,

Cât o mai rămâne şi ea.

Şi uite-aşa trăit-am degeaba.

În speranţă, credinţă şi… nemângâiere…

Advertisements

Mimi vă ascultă:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s