De sărbătoare…


Se întrezăreşte sărbătoare

De învierea celui ce pentru omenire

A fost sacrificat.

Te tângui pe aceeaşi cruce

Neînvierea e sfârşitul tău.

Uitat de dumnezeire e sufletul de-un an

Sperase degeaba că nu va apuca

Sfârşitul unei poveşti promise eterne

Că n-avea să se înnece în amărăciune.

Dar… speranța e iluzie

Iubirea e himeră.

Viața pentru unii e doar neîmplinire.

Apoi… timpul nu mai are răbdare

Şi tu te stingi fără ultima strigare

Căci ce să mai spui? Cui? Ce folos?

Într-o zi nu vei mai fi nici amintire.

Şi ţi se rupe sufletul în fiecare zi

Căci ştii ce uşor era fericitā  să fii

În jurul tău altele sunt

Tu ţi-ai dorit mult mai puţin.

Mult a fost, puţin a rămas…

Din dragostea ce cândva totul îi era

Azi…poate…uneori…o vagă amintire

De sunet, privire, vorbă, mângâiere ce îl excita

O mireasmă de verde… un fulg de nea…

Advertisements

Mimi vă ascultă:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s