Lecția


Ai învățat în jumat’ de secol

Că nimic nu este adevărat

Dacă n-a fost asiduu demonstrat.

Că oamenii nu sunt din naștere buni,

Că cei ce pari normali, sunt nebuni:

De temeri nerezolvate, de prejudecăți generalizate,

De orbeală față de ce au în față.

Drobul de sare pare să le cadă în cap, deși nu-l au în casă.

Dar că asta nu-i împiedică deloc

Atunci când nevoile LOR sunt în joc.

Atunci nu le mai este teamă, zboară totul pe fereastră

Și n-a văzut nimeni atâta râvnă

În a demonstra că ești însăși răsuflarea ce-i ține-n viață.

Dacă mai și crezi….ce bine pentru ei!

TU însă crezi fără temei

Căci mâine nu mai exiști.

Contează doar că le-ai folosit.

Și tot ei se miră când te-ai prea scârbit

Și nu te-ai mai abținut și le-ai trântit

Toată nesimțirea, minciunea, nemernicia

Căci TU nu aveai dreptul decât să rabzi și să taci

Pentru ca ei să se simtă de calitate prin suferința ta.

Ai învățat să respingi,

Să te prefaci,

Să te iubești mai mult

Căci NIMENI nu merită ce nu te-a făcut să simți

Că lumea trebuie ținută la distanță

Că nu mai există omenie, prestanță.

Că singurul adevăr este ceea ce vezi

Că doar prin faptele constante poți să-i validezi.

Și să nu uiți,

Să nu ierți

Căci uitând redevii buna ce-ai fost

Iar iertarea-ți nu este gratuită

Nici tu pe post de jucărie.

Apoi să crezi

Că va veni o zi

Când totul se va plăti.

Advertisements

Mimi vă ascultă:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s