Iarnă


M-a nins un fulg pe nas și mi-a adus aminte, de parcă ar exista vreo clipită când nu mă bântui – cum spuneai. M-a nins c-o lacrimă furișată pe nesimțite din amintirea ta. Spitalul se înalță printre fulgii jucăuși, în ger, ca un monstru alb, și țin minte sentimentul exact ce mă-ncălzea anul trecut pe vremea asta, când mă iubeai.

Vine iarnă și-mi duc povara nemeritată încă un an, de data asta, mereu singulară…povestea pentru tine s-a încheiat… deși spui că n-ai plecat…. Nu te mai înțeleg și nu-nțeleg nici Divinitatea ce ne-a legat…dar…totul e tăcere și iarnă peste suflet s-a lăsat. Ca banca ninsă pe care n-am stat nicicând, voi îngheța într-o zi, sper că va fi curând.

snowing

Advertisements

Mimi vă ascultă:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s