Sipetul cu lacrimi


Am umplut sipetul cu lacrimi până la refuz. Ai tot adăugat la ele până s-au revărsat. Pe margini brodate cu speranță deșartă de bine … Am strâns din pumni, dinții i-am încleștat să nu răzbată nici un urlet de durere. Oricum, în tine nu găsea ecou. A curs sânge de un roșu ca focul, ca trandafirul tău. Am ținut gura strânsă până când buzele învinețite au dispărut cu totul. A rămas doar o părere subțire de gură, aceeași ce-ți șoptea iubire chiar și când tăceai.

Am privit în oglinda ce altădată îmi zâmbea, dar care văzuse și multe lacrimi, și am înlemnit. Mi se căsca în față abisul din priviri, gura căzută a durere….Și mi se părea străină… Imagine frântă…Oare cum arată raiul, căci iadul l-am trăit pe pământ?

Am clipit des, poate se va schimba imaginea și n-am să mă mai speriu de epava ce se dorea vitează și puternică în gerul din tăcerea ta, dar….o lacrimă obraznică s-a strecurat mișelește și a mai brăzdat un rid în colțul gurii ce nu mai cunoaște mângâiere …

Advertisements

Mimi vă ascultă:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s