Deznodământul (partea a doua)


Timpul trece alene când ești preocupat de ceva. Parcă stă pe loc să-ți facă în ciudă. Așa se simțea și Adina, dar și Matei. Luni, Călin vorbise cu colegii de la Crima Organizată, dar i-au confirmat suspiciunile. Fiind o faptă comisă online, era greu de probat că Simi era autorul. Cei ca el erau monitorizați de omologii din Cipru, dar la noi sistemul nu era încă funcțional. Și atunci… Simi trebuia… cumva… făcut să recunoască. Ceea ce era foarte greu pentru că asemenea indivizi sunt precauți, perverși.

 Adina nu mai avea răbdare.

– Matei, dacă asta e singura soluție, eu sunt singura persoană care îl poate face să vorbească. Cred.

– Dar, nu ți-a mai răspuns la telefon, nici la sms. Cum dai de el? Crezi că e bine să te întâlnești cu el?

– Nu am de ales. Dacă nu o fac eu, cine știe câte fete vor mai păți ca mine. Este clar, și pentru mine, că Simi a mai făcut asta, deci trebuie oprit.

– Cred că ai dreptate deși … mi-e teamă pentru tine. Vorbim cu Călin să organizeze o echipă și să te înregistreze când te întâlnești cu el. Voi fi și eu acolo.

Călin se ferise să-i ceară Adinei să poarte microfon și să se întâlnească cu Simi tocmai pentru că știa cât de traumatizată fusese. Acum era surprins dar o și admira pentru curaj și hotărârea de a lupta împotriva predatorilor de acest fel. Avea dreptate Matei. Nea Nicu o trimisese pe Adina la ei. Se înmulțeau membrii familiei pe care o formase și care exista ca să continue munca lui nea Nicu în comunitate.

Îi trimise un sms cu doar câteva vorbe: “Mi-e dor de tine.” Spera ca Simi să aibă totuși dorință pentru ea, dacă sentimente nu a avut niciodată. Și … n-a greșit. Răspunsul a venit a doua zi. “Și mie, iubita. Ne vedem?” Asta a dorit. Acum Adina tremura ca o frunză în vânt, dar trebuia să fie curajoasă. Răzbunarea era necesară mai ales că contribuia la prinderea unui nemernic.

Călin o instrui să propună să se întâlnească la fosta garsonieră a Adinei. Simi nu trebuia să știe că Adina se mutase. Călin va rezolva cu proprietarul ca pentru 2 ore să fie liber și să pară că Adina încă mai locuiește acolo. Simi cunoștea locul foarte bine și și-ar fi dat seama dacă ceva era nelalocul ei. Oricum, întro săptămână nici proprietarul nu avusese timp să închirieze altcuiva, deci locul era perfect. Simi se va simți în siguranță. Adina însă se temea că îi va cere să se culce cu el, iar ea…. Ea nu va putea și … atunci… Simi va simți că e ceva în neregulă. Trebuia să fie foarte isteață să-l facă să-și recunoască fapta fără s-o atingă. Călin făcu câteva sugestii. Adina trebuia să pară rănită din cauză că Simi nu o mai căutase, dar să nu spună că știe de pozele nude pe care Simi le postase pe net. Poate va încerca el să o determine să-i pozeze și atunci… îl vor înhăța. Se ruga să-i iasă rolul cât mai bine.

Simi acceptă fără întrebări, ceea ce o surprinse pe Adina. Poate, totuși, ținea la ea? – se întrebă confuză, dar imediat își aduse aminte de ceea ce-i făcuse. Nu, un asemenea bărbat nu avea sentimente față de nimeni. Iar ea îl iubea pe Matei. Și Matei o iubea. Sincer.

Când sună la ușă, Adina tresări și mâinile începură să-i tremure. Era albă ca varul și trebui să se machieze ca să nu arate ca o sperietoare. Simi o plăcea machiată. Reuși cât de cât să-și mascheze cearcănele și … cu pași mici, ezitanți… se apropie de ușă. Deschise.

– Bună, iubita. Ce bine arăți! – spuse Simi de parcă se văzuseră ieri și o sărută apăsat pe buzele palide. Adina nu avu timp să se ferească și, instinctiv, se șterse cu un gest nervos.

– Oooo, văd că cineva e supărată! – râse Simi și o strânse în brațe. Hai, iubita mea, nu face botic. Tu m-ai chemat.

Adina rămase masca. Cine era acest bărbat? Nu semăna cu Simi pe care l-a iubit decât la înfățișare. Acesta din fața ei era zeflemitor și se purta de parcă venise la o curvă. Trase aer în piept și îl îndepărtă.

– Cineva este supărată pe tine, dacă crezi că așa mă cheamă. – îl privi rece. Simi își dădu seama că exagerase și voia s-o dreagă. Întinse brațele dar, de data asta, Adina se feri.

– Hai, Adina, nu mai fi supărată. Sunt Simi al tău, nu?

– Al meu?! – țipă Adina văzându-i nerușinarea. Al meu?! Ai dispărut atâtea luni și spui că ești al meu???!!!! Ce fel de ființă ești???!!!

– Ei, să nu exagerăm. Am fost ocupat. Știi și tu cum e cu Baroul. Te omoară ăia cu bibliografia. Dar mi-a fost dor de tine. Ne împăcăm, da? Hai, te pupă tati.

– Puteai să răspunzi când te-am sunat. – zise Adina cu o voce voit moale, ca altădată. Nici la sms nu mi-ai răspuns și mama ta m-a sunat să te las în pace.

– Mama?! – Simi părea mirat. Ce-o fi apucat-o? – nu părea că nu știe și nici nu a negat.

– M-am simțit ca o curvă care se agață de tine. Așa m-a făcut să mă simt. Așa mă crezi tu? Nu eu te-am tot căutat, TU ai făcut asta. Tu ai jurat că mă iubești și sunt totul pentru tine. De fiecare dată!

– Hai, păpușa lui tata, sigur că nu. Știi, simți că te iubesc. Vrei certitudini? Dar le ai. Las-o pe mama. Cine știe ce-o fi fost în capul ei.

– Nu credeam că știe de mine, Simi. Mie nu mi-ai spus. – vocea ei păstra același ton moale, ușor îndurerat, dar calm. Trebuia să aibă grijă să nu forțeze.

– Firește că știe, Adina. Doar ești iubita mea. Sunt al tău. O fi crezut că mă sună altcineva, de aia a vorbit așa.

– Altcineva?! Simi, te caută și alte fete?! Fața Adinei exprima tristețe și durere. O lacrimă îi coborî lent pe obraz. Simi își dădu seama că scăpase vorba.

– Nuuuuu … firește că nu…. Nu ai înțeles.

– Dar tocmai ai spus că …. – nu apucă să continue pentru că Simi se grăbi să-i închidă gura cu un sărut pătimaș. Cu cât vorbea mai puțin patetica asta, cu atât era mai bine, se gândi el. Nu-i promisese niciodată nimic. Ea a interpretat după mintea ei și acum vrea explicații. Ei, orice numai asta nu.

– Iubita mea dulce….. hai să ne iubim. Restul nu contează. Vezi cum ești? Exagerezi niște nimicuri. Hai, dragostea mea, mi-a fost tare dor de tine…

– Mda, am văzut ce dor ți-a fost! Nici să vorbești cu mine nu ai vrut. Asta numești tu dor? Îi întoarse spatele și se prefăcu că plânge încetișor.

– Dacă nu mă crezi, plec. Văd că nu mă vrei.

Adina își dădu seama că greșise. Nu putea să-l lase să plece.

– M-ai rănit, Simi. Știi cât mă doare tăcerea ta. De ce, tati meu?! De ce?! – se uita în ochii lui cu o privire de căprioară. Simi se mai înmuie. Era tare dulce fraiera asta. De ce să nu profite. O luă în brațe. Adina nu se mai feri. Cedase așa și înainte. Simi nu va fi surprins.

– Așa, iubita mea. Nu mai fi supărată. Iartă-mă, da? Am fost un M-am speriat. Devenise prea profundă iubirea noastra și nu am știut ce să fac. Mă ierți, pisicuțo, da? – o mângâie tandru și o sărută ușor pe buzele strânse. Era greu pentru Adina să se abțină să nu-i țipe în față că știa ce nenorocit e. Dar, trebuia. Avea un scop și nu era singură în această bătălie. Călin, echipa și Matei erau afară întro mașină și ascultau. Trebuie să-l facă să recunoască cât mai repede.

– De ce m-ai făcut să sufăr, iubirea mea? – spuse Adina cu o voce atât de iubitoare că s-ar fi topit și luna rece de pe cer și ar fi curs lacrimi șiroaie de mila ei. Sufletul ei încă mai suferea și amintirile de bine îi reveniseră. Întrebarea conținea toată dragostea cu care îl copleșise pe acest… sadic infractor.

– Iartă-mă…iartă-mă….- bâiguia Simi și mâinile o căutau, gura o înfuleca hulpavă. Hai să ne iubim…..hai….

Ajunseră pe pat și Adina își imagina ce simțea Matei și cât își dorea acesta să năvălească în cameră și să-l snopească pe Simi în bătaie. Se prefăcu că este aceeași femeie adoratoare și … avu noroc. Simi scoase din geacă un aparat de fotografiat.

– Ce-i ăsta, Simi?

– Păi, nu vezi? Un aparat foto. Ne facem poze de iubire.

– De ce să ne facem poze? Știi că nu-mi place.

– Ei, lasă că data trecută ți-a plăcut. Ai fost superbă, iubita mea. Absolut superbă. Te doresc…

– Și… și cu celelalte poze ce ai făcut, Simi? – acum era acum. Trebuia să-l facă să spună ceva despre pozele acelea.

– Ăăăă …. Ce să fac cu ele?

– Păi asta te întreb și eu.

– Erai superbă, iubito, mă uit la ele foarte des. – era evident că din nou evita răspunsul direct. Oare să insiste?

– Dar, Simi, ăăăă….. mă jenez…..

– De ce, iubire? Suntem doar noi. Ne iubim. Hai să te văd frumoasă…

Adina riscă. Știa că Simi nu va vorbi despre acele poze. Îi cunoștea stilul prea bine. Va încerca să-l provoace.

– Am zis NU. Și dădu să se ridice de pe pat. Și atunci…. Simi o imobiliză cu o repeziciune care o sperie îngrozitor. Se luptă să-l îndepărteze dar era puternic, brațele lui o țintuiau realmente și nu se putea misca. Simi încerca acum să o dezbrace cu forța. Vorbele îi erau duioase, total diferite de acțiune. Adina se zbătea, dar Simi n-o băga în seamă.

– Hai, frumoaso, știu că vrei. Îți place sălbatic… știu că-ți place. Data trecută ai făcut spectacol…mmmm….superb…- continua să tragă de hainele ei și Adina chiar nu mai știa ce să facă când ușa se dădu de perete și năvăli Matei cu Călin în urma lui. Matei sări și-i arse un pumn zdravăn lui Simi iar Călin îl încătușă sub acuzația tentativa de viol la care va adăuga și realizarea și distribuirea de material cu tentă sexuală. Se terminase.

La anchetă Simi a negat postarea de material sexual pe net, însă negativele păstrate ca trofeu au demonstrat că el era autorul pozelor. Văzând probele împotriva lui, a mărturisit că știa că se fac bani mulți din așa ceva și îi dăduse pozele lui Adina unor tipi, amici de-ai lui, cărora le dăduse și numărul ei de telefon. Dacă reușeau s-o prostească, așa cum făcuse el, și se culca cu ei, aceștia îi plăteau o sumă bunicică. Putea și el să-și cumpere o poziție socială ca lumea. Planul eșuase complet și acum… de dincolo de celula unde își aștepta osânda … soarele răsărea la fel, dar nu și pentru El.

Dacă ați ajuns până aici cu lectura, ați ajuns la final de poveste.

Nu vă părăsesc, doar închei un ciclu.

Ne vom revedea curând, sper.

Am încercat să împletesc munca de prevenire a criminalității cu literatura. Dacă v-a plăcut, nu mă uitați.

Dacă nu v-a plăcut, nu mă urâți.

Fiți fericiți și teferi, cu sufletul curat, și iubiți-vă așa cum vă iubesc și eu.

Să ne revedem cu bine.

Cu drag,

Autoarea

Advertisements

Mimi vă ascultă:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s