Deznodământul


Timpul trece alene când ești preocupat de ceva. Parcă stă pe loc să-ți facă în ciudă. Așa se simțea și Adina, dar și Matei. Luni, Călin vorbise cu colegii de la Crima Organizată, dar i-au confirmat suspiciunile. Fiind o faptă comisă online, era greu de probat că Simi era autorul. Cei ca el erau monitorizați de omologii din Cipru, dar la noi sistemul nu era încă funcțional. Și atunci… Simi trebuia… cumva… făcut să recunoască. Ceea ce era foarte greu pentru că asemenea indivizi sunt precauți, perverși.

     Adina nu mai avea răbdare.

– Matei, dacă asta e singura soluție, eu sunt singura persoană care îl poate face să vorbească. Cred.

– Dar, nu ți-a mai răspuns la telefon, nici la sms. Cum dai de el? Crezi că e bine să te întâlnești cu el?

– Nu am de ales. Dacă nu o fac eu, cine știe câte fete vor mai păți ca mine. Este clar, și pentru mine, că Simi a mai făcut asta, deci trebuie oprit.

– Cred că ai dreptate deși … mi-e teamă pentru tine. Vorbim cu Călin să organizeze o echipă și să te înregistreze când te întâlnești cu el. Voi fi și eu acolo.

Călin se ferise să-i ceară Adinei să poarte microfon și să se întâlnească cu Simi tocmai pentru că știa cât de traumatizată fusese. Acum era surprins dar o și admira pentru curaj și hotărârea de a lupta împotriva predatorilor de acest fel. Avea dreptate Matei. Nea Nicu o trimisese pe Adina la ei. Se înmulțeau membrii familiei pe care o formase și care exista ca să continue munca lui nea Nicu în comunitate.

Îi trimise un sms cu doar câteva vorbe: “Mi-e dor de tine.” Spera ca Simi să aibă totuși dorință pentru ea, dacă sentimente nu a avut niciodată. Și … n-a greșit. Răspunsul a venit a doua zi. “Și mie, iubita. Ne vedem?” Asta a dorit. Acum Adina tremura ca o frunză în vânt, dar trebuia să fie curajoasă. Răzbunarea era necesară mai ales că contribuia la prinderea unui nemernic.

Călin o instrui să propună să se întâlnească la fosta garsonieră a Adinei. Simi nu trebuia să știe că Adina se mutase. Călin va rezolva cu proprietarul ca pentru 2 ore să fie liber și să pară că Adina încă mai locuiește acolo. Simi cunoștea locul foarte bine și și-ar fi dat seama dacă ceva era nelalocul ei. Oricum, întro săptămână nici proprietarul nu avusese timp să închirieze altcuiva, deci locul era perfect. Simi se va simți în siguranță. Adina însă se temea că îi va cere să se culce cu el, iar ea…. Ea nu va putea și … atunci… Simi va simți că e ceva în neregulă. Trebuia să fie foarte isteață să-l facă să-și recunoască fapta fără s-o atingă. Călin făcu câteva sugestii. Adina trebuia să pară rănită din cauză că Simi nu o mai căutase, dar să nu spună că știe de pozele nude pe care Simi le postase pe net. Poate va încerca el să o determine să-i pozeze și atunci… îl vor înhăța. Se ruga să-i iasă rolul cât mai bine.

Simi acceptă fără întrebări, ceea ce o surprinse pe Adina. Poate, totuși, ținea la ea? – se întrebă confuză, dar imediat își aduse aminte de ceea ce-i făcuse. Nu, un asemenea bărbat nu avea sentimente față de nimeni. Iar ea îl iubea pe Matei. Și Matei o iubea. Sincer.

Când sună la ușă, Adina tresări și mâinile începură să-i tremure. Era albă ca varul și trebui să se machieze ca să nu arate ca o sperietoare. Simi o plăcea machiată. Reuși cât de cât să-și mascheze cearcănele și … cu pași mici, ezitanți… se apropie de ușă. Deschise.

– Bună, iubita. Ce bine arăți! – spuse Simi de parcă se văzuseră ieri și o sărută apăsat pe buzele palide. Adina nu avu timp să se ferească și, instinctiv, se șterse cu un gest nervos.

– Oooo, văd că cineva e supărată! – râse Simi și o strânse în brațe. Hai, iubita mea, nu face botic. Tu m-ai chemat.

Adina rămase mască. Cine era acest bărbat? Nu semăna cu Simi pe care l-a iubit decât la înfățișare. Acesta din fața ei era zeflemitor și se purta de parcă venise la o curvă. Trase aer în piept și îl îndepărtă.

– Cineva este supărată pe tine, dacă crezi că așa mă cheamă. – îl privi rece. Simi își dădu seama că exagerase și voia s-o dreagă. Întinse brațele dar, de data asta, Adina se feri.

– Hai, Adina, nu mai fi supărată. Sunt Simi al tău, nu?

– Al meu?! – țipă Adina văzându-i nerușinarea. Al meu?! Ai dispărut atâtea luni și spui că ești al meu???!!!! Ce fel de ființă ești???!!!

– Ei, să nu exagerăm. Am fost ocupat. Știi și tu cum e cu Baroul. Te omoară ăia cu bibliografia. Dar mi-a fost dor de tine. Ne împăcăm, da? Hai, te pupă tati.

– Puteai să răspunzi când te-am sunat. – zise Adina cu o voce voit moale, ca altădată. Nici la sms nu mi-ai răspuns și mama ta m-a sunat să te las în pace.

– Mama?! – Simi părea mirat. Ce-o fi apucat-o? – nu părea că nu știe și nici nu a negat.

– M-am simțit ca o curvă care se agață de tine. Așa m-a făcut să mă simt. Așa mă crezi tu? Nu eu te-am tot căutat, TU ai făcut asta. Tu ai jurat că mă iubești și sunt totul pentru tine. De fiecare dată!

– Hai, păpușa lui tata, sigur că nu. Știi, simți că te iubesc. Vrei certitudini? Dar le ai. Las-o pe mama. Cine știe ce-o fi fost în capul ei.

– Nu credeam că știe de mine, Simi. Mie nu mi-ai spus. – vocea ei păstra același ton moale, ușor îndurerat, dar calm. Trebuia să aibă grijă să nu forțeze.

Advertisements

Mimi vă ascultă:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s