A venit, a venit toamna.
Mi-acopăr inima cu amintirea ta.
Umbra ta se-ntoarse odată cu tine
Și nu o mai pot vedea.
Trăiesc rămasă în visul ce mă-mplinea
Viață de himeră nicicând începută
Se va sfârși cândva neștiută.
Cerul va șterge, poate, fața scăldată-n gânduri dulci-amare
Se va întuneca pentru mereu și te voi regăsi în noapte.
Refugiul lui Mimi 