Seară de duminică


Dragii mei,

Ca-n fiecare seară, sătulă de prostiile de la televizor și de gândurile care nu-mi dau pace, mă gândesc la voi. Câtă bucurie mi-este dată să vă văd buni, onești, onorabili, de mare valoare! Câtă mândrie că mă vizitați uneori! Și câtă tristețe și singurătate când vă întoarceți în lumea fadă de zi cu zi….

Mă uit pe Facebook-ul ăsta și uneori mă doare să văd că lumea e aceeași oriunde: rea, egoistă, filfizoană, spilcuită adesea cu masca mult prea groasă pentru a vedea adevărata față însă gestul până la urmă face masca să cadă sfâșiată în mii de bucăți de … adevăr. Și plâng, dragii mei, căci viața e frumoasă și Dumnezeu a fost generos cu noi toți iar unii o terfelesc pur și simplu prin nesocotirea Ființei. Omul este fiară pentru om.

Și nu pot să nu sufăr căci om sunt și eu. Oricâtă putere să ai, oricât să iubești, la un moment dat obosești. Prea multă suferință cauzați, voi cei care vă declarați ”domni”, prea multă mizerie produceți și acceptați, voi, ce vă credeți ”femei”. Și nașteți oameni și-i creșteți la fel. Și târfa din mizeria voastră de suflet lipsit de puls va naște la rându-i și, uite așa, Pământul va ajunge la apus.

Nu e păcat să ucizi iubirea, să calci peste cadavrele ce TU le-ai determinat fie să moară tânguite, fie cuțitul l-ai înfipt până la plăsele?! De ce crezi, TU ființă, că vremea ta nu va veni nicicând?! TU cum vrei să mori: ucis de mine ori de alții sau doar în momentul când ceasul îți va fi sunând?!

Nu gândiți dincolo de egoul vostru nemăsurat deși lumea nu s-a născut pentru TINE, nici veșnicia la sat. NIMENI nu e stăpânul nimănui, nu poți fura o viață și-apoi să te și bucuri de liniște, de bine. Divinul trebuie să facă lumină.

Vă mirați, unii, de dezastre, de boli neauzite, de morți subite de vieți tinere, oneste, de sărăcie-n toate cele … VOI creați această poveste… Și mă întreb în prostia-mi, până când?! Chiar nu mai există Oameni pe pământ?!

Iertați-mi lamentarea, iubiții mei, dar realitatea doare. Îmi spunea cineva într-o zi, ”Fii optimistă, Mimi. Dracul nu-i așa negru.” Așa o fi. Nu i-am răspuns căci m-ar fi acuzat de pesimism. A treia zi veni la mine cu ochii triști. După un deceniu de iubire pură, bărbatul ei dispăru fără vorbă. Puteam să-i spun și eu ”Fii optimistă, nu-i capăt de lume!”, dar sufletul meu nu e bicisnic, am ținut-o de mână și i-am vegheat plânsul și jalea și durerea, știam cum doare… mie lacrimile nu mi le-a șters nimeni… niciodată.

Și înainte de a-nchide ochii de culcare, trăiesc cu nădejdea că mâine va fi soare.

Cu toată iubirea pământeană vă sărut. Fiți buni… măcar voi…

A voastră mereu,

MIMI

glorios velvet rose

Advertisements

Mimi vă ascultă:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s