De poveste…


– La ce privești, copilă, cu ochii ninși și goi?

– La ce fusese, cândva, poveste nesfârșită.

– Și-acum nu mai este?

– Acum nu mai este poveste, doar vis…

– De ce s-a terminat?

– Nu știu. N-a fost cuvântul, a trecut un nor bolnav și-a furat totul.

– Ce visezi, copilă?

– Himeră visez…un suflet ce nu fuge de iubire, ci se dăruiește. O inimă ce pentru mine răsuflă, o ființă ce-mi e pereche.

– Există?

– A fost cândva… Nu s-a sfiit să spună cuvântul de dor, fiecare celulă mă gândea, mă dorea, eram visul împlinit, dar…nu știa.

– Ce nu știa, copilă?

– Cum să nu se teamă…și când sufletul se simțea împlinit…subit, pe furiș, a …pierit…

– Adică, a murit? Nu mai trăiește?

– Nu, n-a murit, doar m-a părăsit.

– De ce să facă asta dacă era fericit?!

– Pentru că eu eram Visul, nu Omul, iar visul pentru el s-a sfârșit….

– Și tu?! Cu tine ce va fi? Nu sunt doi într-o poveste?!

– La întrebarea asta eu nu am răspuns. Mi-a secat gândul, sufletul s-a scurs picătură cu picătură….a fost … de poveste…

 

journal

Advertisements

Mimi vă ascultă:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s