Un gând de joi…


Dragii mei,

Am învăţat o lecţie de viaţă dură de curând de la un om tânăr. Mi-a fost ruşine că până la bătrâneţe n-am fost în stare să am înţelepciunea unui copil. Însă mă bucur din tot sufletul că a existat cineva care să mă înveţe ceea ce trebuia să mă fi învăţat părinţii în copilărie. M-ar fi scutit de multă nefericire.

Ce-am învăţat, vă întrebaţi? Am învăţat că nu trebuie să te întrebi: Ce pot face eu pentru persoana iubită, ci ce face ea ca să merite iubirea mea?

Ştiu, iubiţii mei, v-a răsărit un zâmbet amar în colţul gurii. Şi voi gândeaţi greşit, nu-i aşa? Şi voi credeaţi că dacă ne dăruim, vom fi preţuiţi. Nu este aşa. Deşi, prima nevoie a fiinţei umane este cea de iubire şi apreciere, aceeaşi fiinţă este, cel mai adesea egoistă. Un egoism atât de feroce că poate călca pe cadavre. Nu mă întrebaţi de ce, nu ştiu.

Vă doresc mult suflet şi multă omenie să vă dea Divinul.

Prea târziu vine degrabă

Timpul nu va mai avea răbdare.

Fiţi Oameni, dragii mei.

Până la următorul gând….

MIMI

Advertisements

Mimi vă ascultă:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s