Neregrete


Mă uit în urmă uneori și zâmbetul pe buze se-nfiripă.

O viață ca-n romane a fost al meu parcurs.

Pași în vis și ziua și la apus.

Un vis dumnezeiesc de maximă iubire,

Un crâmpei îmi dete Domnul din ce este unire.

Și cât de norocoasă sunt că mi-a dat darul acesta

De nu era, nu simțeam viața prin palma-ți curgându-mi în vene,

Nu știam să te respir chiar când nu ești lângă mine,

Nu mă ningea vorba-ți de alint…. mi-era totuna.

Cărare pietruită, anevoioasă uneori, dar dreaptă

Și la capăt cu izvor de nemurire,

Căci în inima ta sunt doar eu, nu mă pot pierde, nu pot fi uitată.

C-o fi în astă viață ori în alta

Să-ți fiu tovarășă de drum,

Rămâne legământul iubirii,

Nu poți rătăci oricum.

Și, astfel, nu regret că picături de prea mult suflet au curs de-atâtea ori

Căci tu mă simțeai și lăcrimai și tu de dorul meu.

path in the forest

 

Advertisements

Mimi vă ascultă:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s