Simţire


Ce simţi când îţi verşi sufletul în vorbe

Şi nimeni nu-ţi răspunde?

Ce simţi când îi spui c-o iubeşti,

Că-ţi lipseşte nespus, c-o doreşti

Şi-ţi răspunde eterul,

Nepăsător şi nesimţit

Nu simţi şi tu că parcă…ai murit?!

Ce simţi când suferi: de boală, de simplă răceală, de-oboseală

Şi nu te sună, nu te-ntreabă: Ce-aş putea eu face

Să-ţi fie mai bine?

Ce simţi când poate trăi chiar fără să te-audă

Zile şi nopţi şi săptămâni şi luni de zile?

Ce simţi când habar nu ai de ce se poartă aşa?

De întrebi…. tăcerea e răsplata…

Apoi… târziu în timp….când tu pierduseşi speranţa

Apare… de parcă nu lipsise nici o zi

TU cum ar trebui să fii?

Ce-ar trebui să crezi, să spui, să gândeşti?

Şi ce-ţi poţi dori decât să te ajute Dumnezeu

Să nu mai simţi nimica, să nu te mai trezeşti mereu cu acelaşi hău.

lonely2

Advertisements

Mimi vă ascultă:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s