Revenire


-Comă???!!!! Ce????!!!!

Mă uitam îngrozită la doctor, la asistente, la Ruhi care plângea cu sughițuri, ținându-mă de mână.

– Doamna Apostol, se auzi vocea, acum blândă a medicului care, se pare, mă salvase – știu că vă este greu să realizați ce vi se întâmplă acum. Pacienții care ies din comă prelungită au această dificultate, dar, credeți-mă, sunteți un miracol. Și, spre mândria mea profesională, primul meu miracol. Nu pot decât să sper că și alți pacienți ai mei aflați în comă profundă se vor trezi.

– Eu…eu…nu știu ce să spun. Deci… totul a fost un vis?! Lumea de dincolo, Colonelul revenit definitiv… Viki… dialogul meu cu Divinul… tot?!

– Mimi, acum vorbea Ruhi, mai calmă, ușurată că n-am murit definitiv. Nu știu ce-a fost ce ți s-a întâmplat ție ”dincolo” cum spui tu, abia aștept să-mi povestești, dar noi…aici…am crezut că te-am pierdut. Atâta timp am așteptat că te vei trezi….ne-am rugat… Doina suna în fiecare zi, sperând la o schimbare…Mati venise de nu știu câte ori…. Ceilalți mai dădeau și ei telefoane… Călin vrusese să te ducem în străinătate, poate acolo reușeau să facă ceva. Zilele treceau și tu….refuzai să te trezești. Doar uneori îți apărea pe față un zâmbet. Atât. Domnul doctor propusese chiar decuplarea de la aparate. Nu l-am lăsat.

– Am… Ruhi… eu chiar am murit și nici nu știam. Viki mi-a zis, dar am crezut că o face doar să mă șicaneze. Era un înger tare obraznic și, uneori, și Tatăl se supăra pe ea.

– Mimi, ce tot spui tu acolo?! Despre ce vorbești?! Înger?! Tatăl?!

Îl trase pe doctor de mânecă într-o parte și n-am reușit să aud decât frânturi de discuție.

Ruhi: – Domnule doctor, este posibil ca Mimi să-și fi pierdut… ăăă…vreau să zic… creierul ei să fi fost afectat de comă?

Doctorul: – Domnișoară, este posibil, din păcate. Gândiți-vă cât timp a fost ”dincolo” ca să zic așa, este firesc să nu mai funcționeze ca lumea. Are și o vârstă….

Restul nu l-am mai auzit. Se pare că ațipisem. Mă trezi un ciupit. Ruhi se uita cu groază la mine.

– Mimi, dacă intri iar în comă, te omor cu mâna mea!

– Draga mea dragă….. sper că nu. Eu sigur nu intenționez deși a fost atât de bine acolo. Tocmai mă revăzusem cu Colonelul. Divinul ne-a adus împreună și ne-a promis o nouă viață. Eu… eu am crezut că se referea la ”acolo”, sub nici o formă nu credeam că era doar un vis.

– Poate că era, poate că … Nu știu, Mimi. Tot ce știu este că te-ai trezit. Nimic aștceva nu contează.

– Pentru mine contează, iubita mea. Eram cu Colonelul. Eram fericită. Teama că-l voi pierde nu mai exista. Pentru prima dată în atâția ani simțeam o pace profundă.

– Colonelul, Colonelul! Tot timpul EL! Și EU?! EU nu exist pentru tine?!

– Iartă-mă, draga mea copilă! Ai dreptate. Iartă-mă, te rog. Sigur că exiști și evident că sunt fericită să te văd aievea deși, și dincolo vorbeam zilnic.

– CE?! Era confuză. Se vedea pe fața ei. Vorbi cu ea însăși, cum mai făcea uneori. – Deci, nu am visat. Nu mi s-a părut. Credeam că mi-am pierdut mințile de dorul ei și, de fapt, era real.

– Știam că mă simți, dar nu înțelegi. De acolo nu puteam să te fac să crezi. Nu aveam cum.

– Mimi, ce ciudată e viața!

– Știu, iubita mea. O știu pe deplin.

Somnul de data asta mă cuprinse cu brațe călduroase, iubitoare. ”Colonelul” a fost ultimul gând apoi liniștea somnului odihnitor…Mâine va fi o nouă zi. Deci, asta era noua mea viață….

sun rays
un nou soare, o nouă viață
Advertisements

Mimi vă ascultă:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s