Singularitate


Ea stătea la un capăt de timp

El la altul.

Ea exista pentru el din când în când.

El era lumea ei toată.

El o simțea refugiu, oaza sa de bine

Când de corvoada vieții alese se sătura.

Ea îl simțea pe dumnezeu în el

Și murea încet în fiecare zi singulară.

El știa, dar nu-i păsa, decât s-o găsească mereu, la nevoie.

Ea era luna, în beznă exista

El, soarele trufaș, ce darul divin nu înțelegea.

Iubirea nu se conjugă la singular.

Nicicând, om bun, să nu ai parte de blestemul iubirii, în zadar.

 

lonely2

Loneliness-Quotes-6

Advertisements

Mimi vă ascultă:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s