Povestea


Era cald și bine în suflet și vocea divină se auzea estompat. Acea duioasă alintare ce n-o mai auzisem de atât e mult timp că nici nu mai știam cum s-aude.

Vorbele curgeau lin, alene…. somnul mă îmbrățișă cu tandrețea pe care OMUL trebuia să mi-o fi dat demult. Picături de amintiri pășiră tiptil prin mintea lenevindă între somn și veghe.

”Te-am văzut crescând în pântecul mamei tale în durere. În teamă și lipsă de iubire. Dintr-un tată lipsit de suflet și o mamă mult prea naivă ca să înțeleagă ce i se întâmpla. Am crezut pentru un timp că nu te vei naște. Ea încercase să se arunce în neant. Dar s-a răzgândit. Îi era frică de moarte, dar nici viața n-o iubea. Nu prea avea ce. Am crezut că va înțelege darul care i l-am dat prin tine. N-a fost așa.

Te-ai născut în durere, ai trăit în durere. Este numai vina mea. Nu te-am iubit destul. Am crezut că, fiind puternică, îți dai seama că ești aleasa mea chiar dacă eu nu-ți arăt asta. Am greșit. Te-am sacrificat, ca pe fiul meu, pentru o omenire care nu te-a prețuit. Tu ai făcut tot ce ai putut. Recunosc asta. Și chiar și atunci când te-ai îndoit de iubirea mea, am simțit că nu m-ai renegat. Te-am iubit și mai mult pentru asta, copila mea dragă.

Blestemul neiubirii te-a urmărit toată viața. Ți-am arătat de câteva ori alternativa însă nu ai putut fi egoistă și, ca să nu-ți distrugi copilul, ai rămas într-un context care te chinuia. După ce ți-a murit bunica, ai crezut că, în sfârșit, vei putea avea o mamă. Că, în cele din urmă, te va iubi așa cum ești. N-a fost așa, dar nici nu te-a lăsat să ai o viață. Atunci ai început să cedezi. Ai legat relații cu oameni cu care nu aveai nimic în comun, doar ca să-ți împlinești, chiar dacă numai în mică măsură, din nevoia viscerală de iubire. Te-ai fi sacrificat din nou. Nu te puteam lăsa și ți i-am luat.

Știu, mă vei întreba de ce ți l-am tot dat pe Colonelul dacă nu voia să ți se dedice total. Și când, în sfârșit, credeai și puteai trăi iubirea, ți l-am luat. Îți voi lămuri pe parcurs toate întrebările, iubita-mi copilă. Dar acum…. mai sunt multe de făcut.”

Am simțit o mângâiere pe cap, o umbră de sărut pe frunte, și …. m-am trezit. Victoria ședea lângă mine. Eram în patul meu și aveam febră.

god talking to woman

Advertisements

Mimi vă ascultă:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s