Clipa


Ai uneori senzația că, chiar dacă știi că timpul e curgător și ireversibil, uneori se oprește în loc. Și nu mai poți ieși din labirintul în care nu ai intrat de bună voie niciodată. Că nu ai cerut întuneric și durere sfâșietoare, ci, dimpotrivă, lumină și mângâiere. Puțin de tot față de cât au primit alții în mod gratuit, de atâtea ori, și totuși Dumnezeu nu s-a plictisit să le tot dea lor iar ție să-ți refuze și puținul pentru care te-ai jertfit.

Ai face orice, ai și făcut, ca să poți salva acea clipă undeva, să poți retrăi ”momentele” de fericire din care a constat TOATĂ viața ta. Momente … nimic de durată, nimic constant. Doar minciuna iubirii. Asta mereu a fost aceeași, chiar dacă personajul era diferit.

Și te întorci spre Divin. E tot ce ți-a rămas. Și dacă tot ai murit de durere, măcar acum să primești răspunsurile pe care le-ai așteptat o viață degeaba.

În lumea de suflete nu este altceva decât speranța că, măcar aici, există umanitate, adevăr, iubire.

– Doamne, dacă mă auzi, dă-mi un semn din mila ta. – Mimi își împreunase din nou mâinile firave acum, implorând divinitatea. Dă-mi măcar acum răspunsul. De ce m-ai chinuit o viață întreagă? Cu ce ți-am greșit eu ție oare? Dacă știam, reperam! Îmi vezi sufletul. Faptele au demonstrat ce sunt. Și totuși…

Clipa se rostogoli inertă la podea. Lumina se stinse. Se făcu subit noapte. Rămase chircită în genunchi ca un copil. Și plângea… și aștepta mila divină.

praying

Advertisements

One thought on “Clipa

Mimi vă ascultă:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s