Povestea Lunii (1)


Povestea Lunii

a fost odată… o poveste.
născută din neant, aleatoriu, necăutată.
EA, lună suplă, visătoare, doamna viselor şi-a nopţii. EL, soare trufaş, pătimaş şi rece. EA căuta iubire, EL voia validare ca bărbat. S-au îndrăgostit -zicea EL nu odat.
EA-l aşteptase mai bine de un deceniu – noapte de noapte, zi de zi, clipe înfricoşător de singulare, cu lacrimi mii ce umplură până la refuz şi mare şi ocean….
EL răsărea, apunea, pe alt plan. uneori… când avea nevoie, răsărea în faţa Lunii triumfal, de parcă nu apusese nici o clipă.
– te iubesc, altfel nu m-aş aprinde mereu în faţa ta!
– dar de ce te ascunzi aproape imediat?
– ……………………………………….
– nu mai pleca, te implor, din milă dacă nu iubire! mă ucizi cu zile şi zău nu merit asta!
– …………………………………………
vorbe neauzite, dor neîmplinit, ani şi ani trecuţi degeaba… Luna a obosit…
şi într-o zi, în noapte, în oceanul ei de lacrimi s-a aruncat.

te uiţi acum, soare nebun, la cerul înstelat. o aştepţi să-ţi zâmbească şi azi ca altădat…….. dar EA nu mai este, n-a mai putut.

oceanul şi azi îi poartă lacrimile tăcute, fiecare tresărire de apă e un suspin ca o rugă.

Advertisements

Mimi vă ascultă:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s