Epilog


 

Mimi muri în somn, zâmbind. Ultima scrisoare, neterminată, rămase pe masă, pixul zăcea peste foaia cu litere mici, artistice, purtând amprenta mâinii moi, ușor zbârcite, de copil.

Împlinise 70 de ani. Copiii lui Nicu, Doina, Ruhi și toți cei care au cunoscut-o, au condus-o lângă Colonelul în tăcere și lacrimi. O singură floare galbenă se odihnește și azi pe mormântul dublu. Culoarea preferată a Colonelului.

S-a încheiat o viață

Așa cum trebuia să fie.

Și dramă și fericire

Poveste divină de iubire.

De n-ai trăit-o, nu dispera

Dincolo de lumea asta

Vei avea și tu viața ta.

Vorbe sculptate pe crucea funerară descriau perfect ce fusese. Ce urma, nimeni nu știe.

 

== SFÂRȘIT ==

John_Everett_Millais_-_Ophelia_-_Google_Art_Project

 

Advertisements

Mimi vă ascultă:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s