Ecou…


Dragii mei,

Nu v-am salutat de mult şi-mi cer iertare. Aspre zile mi-au umbrit existenţa şi mi-am luat şi eu o pauză de la tot.

Am revizuit trecutul şi am plâns, m-am certat, am urât, am iertat. Am tânjit să retrăiesc binele simţit atât de plenar cândva, că sufletul mi l-am răstignit… în zadar. Trecutul a murit, pe nesimţite, neştiute, în chinuri singulare… Valul ce cândva spăla cu iubire malul ce-l aştepta an de an, nu şi-a mai găsit cărarea. Pustii au rămas nisipurile altădată fierbinţi… iarna s-a instalat în suflet şi simţiri. Şi a murit şi valul… farul luminat-a degeaba.

Bicisnică este viaţa, laşi sunt oamenii ades, iubiri dumnezeieşti pier, căci timpul nu înseamnă goana după averi, bani, obiecte lucitoare, case, maşini, relaţii fade, convenienţe uşoare, ci iubire năucitoare, organică, nebună, OMUL ce te iubeşte deplin nu se naşte zilnic ca o slugă a binelui tău necesar, ci e aerul, apa ce traiul ţi-l face trăibil. Nu-l folosi. E un dar.

Iubiţi-vă, copiii mei. Nu amânaţi iubirea. Vine repede ziua când şi de o dorinţi nu mai aveţi putinţa.

Vă sărut pe suflet şi acum.

Mimi

regrets

Advertisements

Mimi vă ascultă:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s