Scrisoarea a treia


Draga mea,

Mă bucur nespus să aflu că Andra va fi mămică. Sunt sigură că Călin este în culmea fericirii, mai ales că a aflat că va fi băiețel și îți mulțumesc din suflet că m-ai sunat să-mi spui.

[wallcoo_com]_newborn_baby_Photo_A pair of hands holding a sleeping baby_ISPC006054

Nu mai vorbisem de mult despre copii și chiar îmi era dor să știu ce mai fac. Călin este maior acum sau cum i-o fi spunând mai nou. Mă bucur că este apreciat la locul de muncă. Contează atât de mult să simți că eforturile tale se văd și lumea din jur te valorizează. Iar Călin a făcut mult bine. Vecinii mei îl pomenesc adesea și întrebă ”ce mai face tânărul inspector?” ei așa îl țin minte de când cu acel Simion nenorocit.

Să mă suni, te rog, când urmează să nască. Dacă nu vă supărați, aș veni și eu la spital. Poate se va bucura s-o vadă pe bunica ei. Să mă simt și eu folositoare.

Îmi tresare întotdeauna sufletul de bucurie și mulțumire când aud că oameni buni și dragi au bucurii. Majoritatea celor pe care-i cunosc nu prea au parte. Necazurile sunt așa de multe că de multe ori mă bucur că Colonelul se odihnește la Bellu. Ar fi foarte supărat deși nu ar arăta. Era un sensibil chiar dacă afișa o nonșalanță dezinvoltă de cele mai multe ori.

Și tot despre supărare îți scriu și azi. Nefericirea parcă nu se mai sfârșește…. îl întreb pe Divinul zilnic ”de ce, Doamne, pedepsești lumea bună?” dar nu-mi răspunde. De când a plecat Colonelul parcă și Divinul a surzit. Să mă ierte dar zău…. uneori nu-l înțeleg. Când eram cu Colonelul, îl simțeam pe Dumnezeu prin el. Aveam atâta credință, speranță, curaj. Acum… uneori mă simt doar foarte obosită… și mă lupt cu tristețea care nu se mai sfârșește….

Vorbisem deunăzi cu Matei. Știu că voi ați lucrat împreună până la pensionarea ta de boală. M-a speriat vocea lui adâncă. Era ceva tulburător în felul în care spunea ”fără tătic e greu mamă Mimi”. Copiii ăștia ai lui Nicu deveniseră copiii mei și sunt cea mai fericită ființă din lume pentru asta. Matei mereu a fost cel optimist. Acum vocea lui mă speria. L-am întrebat:

– Mati, spune-i mamei ce te doare! Nu ești în apele tale…
– Ce să spun, mamă Mimi? Ai și mata destule pe cap. Tu ai grijă de toți. De mata cine va avea grijă?
– Dumnezeu și Colonelul, Mati. Eu mi-am trăit viața. Nu-mi purta grija. Spune-mi ce te frământă, copil.

Tăcerea lui mă speria mai mult decât vorbele pe care le așteptam. Într-un final, a murmurat ușor plâns….

– Mimi, Adina a pierdut bebelușul.

Vocea i se sugrumă într-un plâns cu sughițuri. Am înlemnit la telefon. Ce ar trebui să spun? Cum să spun? Nici o vorbă nu e suficient de potrivită….

– Mati, puiul lui mama. Plângi. Dă-ți drumul. Cât aș vrea să te pot ține în brațe. Să-ți mai alin suferința.
– Mimi, ești lumea întreagă! Mulțumesc. Nu știu ce m-aș face fără tine.
– Puiule, nu te întrista așa. Nicu s-ar întoarce în groapă dacă te-ar vedea așa. Este foarte greu, îmi pot imagina, însă sunteți tineri. Adina este sănătoasă. Veți mai avea copii, sunt sigură.
– Mimi, știu că ai dreptate, dar e greu… am așteptat atât… și acum…
– Și acum, suferim, însă suferința se va mai estompa. Nu-ți pierde credința. Trebuie să fii puternic pentru Adina. Ea trebuie că suferă cel mai îngrozitor.
– Ai dreptate, Mimi, și-ți mulțumesc că exiști. Tu ne duci mai departe, de când Tătic nu mai e.

Și uite așa mi-amintii de Nicu. Nici acum nu-mi vine să cred că au trecut 10 ani de atunci. Cum trece viața, Doina, și noi îmbătrânim și ne ducem fără să ne dăm seama….

Daddy's Hands-Artistic

E tare trist…

Dar să ne amintim de ce-a fost bun. Țin minte cât era Nicu de mândru de copiii lui. A umplut cartierul de bucuria lui când i-a ”înfiat” pe rând. Veniseră niște mogâldețe… au ajuns oameni în toată puterea cuvântului. Și asta numai datorită iubirii lui Nicu. Țin minte că venea la câte o cafea, uneori, când închidea ”Casa cu povești” și nu se mai sătura să-mi povestească. Dar cel mai mult îl bucura faptul că toți copiii îi spuneau ”tătic”. Pentru el era cea mai mare dovadă de iubire. A fost fericit chiar și după moartea Mioarei pentru că îi avea pe copii. Și a murit fericit, chiar de ziua lui de naștere. Cred că nimic nu poate fi mai frumos decât să mori fericit, înconjurat de oamenii care te iubesc.

Sper din tot sufletul că Mati și Adina își vor reveni din șoc și durere. Pierderea unui om drag este cea mai mare pedeapsă pe care ne-o poate da viața. Este firesc să nu înțelegem și să blamăm divinitatea, dar… trebuie să trecem mai departe…viața noastră, de multe ori, nu depinde de noi. Viața altuia cu atât mai puțin.

Te las cu speranță. Știu că vei avea grijă de Adina de parcă ar fi propria ta fiică, așa că dorm liniștită.

Advertisements

Mimi vă ascultă:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s