Într-o marţi…


Dragii mei,

Mergeam cu metroul deunăzi şi mă uitam şi eu la lume. Deh, şi noi, ăştia „expiraţi”, cum ne spun unii uitând că vor ajunge şi ei ca noi – cu bunăvoinţa Divinului, mai trebuie să ieşim din casă ca să nu ne mănânce moliile. Hahaha…

Şi cum vă spuneam, mă uitam la lume. Şi nu-mi plăcea ce vedeam: o lume tăcută, gârbovită de gânduri, trăind parcă într-o lume care nu avea nimic de a face cu realitatea înconjurătoare, butonând telefoane cu touchscreen – m-a învăţat Mati ce înseamnă -, fie jucându-se precum copiii, fie trimiţând mesaje, fie, pur şi simplu ascultându-şi vocile din capul lor.

Şi nu am putut să nu mă întreb – a câta oară? – de ce nu mai socializează oamenii? Spunea şi Colonelul: „Este grav, garofiţa mea, că oamenii au ajuns să-şi caute sufletul pereche online. Nu mai socializează. Se pizmuiesc, se ceartă….” Aşa spuneam şi eu. Onoare, onestitate, bunătate, iubire…. toate s-au dus parcă… au devenit desuete…. ne zgârcim la vorbe…. uităm aniversări…. sărbătorile sunt sărace sufleteşte sau nu sunt deloc….Eu nu am cu cine sărbători, dar voi, dragii mei? Beţii, frivolităţi – astea sunt obiectivele de viaţă acum. De ce?

Vă las să vă gândiţi şi, poate, îmi scrieţi gândurile voastre….

A voastră,

Mimi

Advertisements

Mimi vă ascultă:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s