Scrisoarea întâi


Draga mea prietenă,

Știu că îți scriu după mult timp, dar sper că mă vei ierta. Multe s-au întâmplat de când am vorbit ultima oară la telefon și vei ierta poate tonul ușor melodramatic în care îți scriu. Colonelul așa zicea când mă auzea mai supărată. Zicea: ”vai, pui, ce melodramatică ești!”

Vezi tu, scumpa mea, viața alături de el nu a fost ușoară, dar l-am iubit din tot sufletul, cu fiecare răsuflare. Și el m-a iubit, în felul lui ciudat. Tu nu l-ai cunoscut prea bine. Lumea dinafară îl vedea amuzant și popular, uneori malițios. Uneori așa era. Însă au fost momente când bărbatul meu iubit ieșea la suprafață și atunci trăiam raiul pe pământ. Momente de maximă conexiune sufletească, emoțională, trupească și intelectuală. Acea comuniune plenară, parcă divină. Și acum cred că Dumnezeu ne-a vrut împreună, dar Colonelul nu a spus asta niciodată. Eu am fost mereu cea care gargarisea tot ce gândeam, tot ce simțeam. El …. își cântărea fiecare vorbă…. fiecare gest… poate și din cauza meseriei… Dumnezeu să-l ierte, de multe ori mă făcea să plâng.

Îmi amintesc o zi de vară toridă, august parcă era, și tu știi cât de cumplit poate fi în București în miezul verii…. Fusese găsit un cadavru neidentificat în zona Gării de Nord, printre gunoaie. L-au chemat în miez de noapte și, cu echipa operativă, s-a dus la fața locului. Mie îmi tremura sufletul la fiecare misiune, dar el spunea cu nonșalanță ” Hai să nu facem caz din toate. Tata te pupă. Să dormi bine.” Parcă puteam dormi…

Cerul se năruia, lacrimile mă sufocau, când nu puteam vorbi. Fiecare tăcere a lui, fiecare plecare, îmi ucidea sufletul lent, tânguitor… dar nu aveam ce face….știam ce mă aștepta, de la început… a fost cinstit cu mine… nu mi-a cerut niciodată nimic…

Trecuseră deja ore bune și nici un semn. Tăcea telefonul cu o încăpățânare nerușinată, urechile îmi țiuiau de liniștea mormântală din jur. Îi scrisesem mesaj dar răspunsul nu veni. Mereu mă temeam că va păți ceva, ca atunci când i-a căzut pe spinare o ușă și a zăcut cu trei coaste rupte. Era ca un băiețel care se temea și să icnească de durere. De multe ori m-am întrebat ce copilărie avusese, ce căsnicie înaintea noastră de ce se temea atât de emoții și iubire când tânjea vizibil după ele… nu mi-a spus niciodată… probabil era prea dureros…

La început i se părea nefiresc să-i pansez o rană ori să-i dau o pastilă sau să-i veghez nesomnul când suferea de stomac. Apoi, își dorea alintarea mea, se cuibărea în brațele mele ca un motănel înfometat de iubire, dar nu-mi cerea… ”Tu mă simți, iubita-mi” – spunea mereu… ”Al tău sunt…” și așa era… de aici și suferința când nu vorbeam….

Adormisem înlăcrimată când telefonul sună prelung în noaptea tăcută ca moartea.

– Alo?
– Eu sunt. Ai adormit. Mă iartă dacă te-am trezit.
– Nu, puiul meu. Nu dormeam. Ațipisem cred…
– Mai trebuie să stau. Vorbim dimineață. Tu dormi. Te pupă tata și te învelește.
– Ai grijă, iubirea mea. – am apucat să spun înainte să aud vocile care-l chemau.

Cât uram uneori meseria lui! Cât uram aceste momente care mi-l răpeau! Cât încercasem să nu-mi pese! Știam că Dumnezeu ne legase de mult și era al meu trup, suflet, gând dar…. îl iubeam cu disperare…. și mă îngrijoram…

Știu că tu, Doina, mă înțelegi pe deplin. Așa ai iubit și tu. Așa o iubești pe Gina și acum, deși e femeie în toată firea și se descurcă singură foarte bine. Tu încă o simți copilă, tu încă te îngrijorezi din nimicuri. E firesc.

Veni târziu în noapte a doua zi. Era vizibil frânt, dar nu se plânse. Nu se plângea niciodată. Uneori chiar nu știam cum să-l iau. I-am sărit în brațe ca o nebună, de parcă nu-l văzusem de un an. Mă dezlipi ușor, spunând:

– Nu trage de mine, dragoste. Mă dor toate oasele.
– Iartă-mă, iubirea mea. Mi-a fost așa de dor…. – îi căutam ochii, zâmbetul ce mă înfiora de fiecare dată. Ochii erau întunecați, zâmbetul nu exista. Era obosit. S-a așezat anevoie pe pat și am alergat să-i fac un ceai.
– Dragoste, nu te obosi. – răsună vocea aproape adormită. Nu vreau decât să dorm.
– Bine, puiul meu. Întinde-te. Vin acum.

Am lăsat totul baltă și l-am învelit de noapte bună. M-am întins lângă el răsuflând ușurată. Era acasă. Era bine. Ațipisem deja când se întinse și mă luă în brațe. Am șoptit ”Te iubesc” și i-am auzit mormăitul satisfăcut. Era bine.

holding hands

Dar am divagat din nou. Iartă o bătrână obsedată… vorbeam de cadavru. A doua zi mi-a povestit. A fost macabru. Stai și te gândești de multe ori dacă ființa umană este cu adevărat umană. Ce fel de OM poate ucide cu atâta sadism o altă ființă umană și mai ales s-o arunce la gunoi, fără cap?! Ce monstru zace în unii?! Nu voi înțelege nicicând… a fost greu de identificat biata ființă, de asta a și durat atât, însă, după 48 de ore de căutări continue, i-au găsit și capul. Undeva aval în Dâmbovița… fusese un biet moș de vreo 60 de ani care locuise ani de zile cu un prieten, în chirie, în București. Erau amândoi înrobiți de patima alcoolului și într-o zi s-au luat la harță pentru că unul îl suspecta pe celălalt că i-ar fi furat 400 de lei. Și atunci l-a ucis cu o lovitură de cuțit drept în inimă. Apoi l-a electrocutat și a vrut să-l fiarbă însă se pare că s-a răzgândit și doar l-a decapitat. A aruncat hoitul la vedere însă capul l-a aruncat în râu în speranța că nu va fi găsit niciodată. Soarta însă nu i-a permis. Și după intervievarea vecinilor celor doi, l-au identificat pe criminal și l-au găsit. Mort de beat, nu departe de casă, zăcând precum victima sa… în stradă. Colonelul spunea că va face atâția ani de închisoare încât nu va mai vedea raza soarelui în viața asta.

Așa că, vezi tu draga mea, viața umană este atât de fragilă și se curmă într-o clipită. E trist să vezi că Omul este fiară pentru om, dar nu avem ce face decât să sperăm că aceștia sunt mai puțini decât cei adevărați.

Te sărut cu drag și dor. Sper că următoarea mea misivă să vă găsească pe toți sănătoși.

Advertisements

Mimi vă ascultă:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s