Începuturi


        De câte ori în viață te trezești gândind: ce rost am eu pe lumea asta? Ce a determinat apariția mea și încotro mă îndrept? Ce anume mă face unic/ă și cum îmi marchez eu trecerea spre eternitate?

                Călătoria ființei  o simți anevoioasă adesea. Adesea obosești să fii ceea ce ești și vrei să renunți sau să te transformi. Adesea nu te iubești. Uneori te războiești cu lumea și cu sinele tău ca apoi să iei totul de la capăt, cu aceeași determinare de a răzbi. De a-ți împlini menirea, oricare ar fi ea.

                Așa gândea și Mimi. O doamnă bine de 58 de ani, minionă, aparent neajutorată și suavă ca o copilă de pension. Cu părul alb strâns într-un coc adorabil pe un căpșor rotund, cu obrajii uimitor de fragezi pentru vârsta ei și o lumină divină, parcă, în ochii mari de jad. Micile riduri din colțul ochilor se estompau la zâmbetul larg, tineresc, al unei femei încercate de viață, dar care nu-și pierduse umorul și, în fiecare zi, se trezea cu același gând: “Astăzi va fi o zi bună.”

                Putea să plouă cu toate lacrimile cerului, să cadă flăcări din neant, să ningă pustiind cărarea, Mimi avea același gând. Totul are un sens și, chiar dacă noi nu-l înțelegem, ni se va dezvălui treptat. Tot ce avem nevoie este iubire. De noi înșine, de viață, de oameni, de tot.

                Părea un gând extrem de naiv într-o lume pervertită, răutăcioasă, de multe ori de neînțeles, însă Mimi nu se abătea de la el. Așa trăise toată viața. Așa răzbise. Așa supraviețuise.

                Mimi credea că poate schimba fața lumii dacă își dorea cu ardoare. Dacă se implica. Era atâta răutate în jur, atâtea fapte care răpeau vieți, distrugeau existențe, răspândeau teamă și suferință. Și Lumea tăcea, se ascundea, nu vedea. Nu voia să vadă. Dar Mimi vedea și voia să ia atitudine. Așa o învățase și colonelul – fostul ei soț – căruia și după doi ani de la dispariție îi spunea așa în gând … “Colonelul” și vorbea cu el zilnic. Ea era convinsă că o aude și o sfătuiește.

                Colonelul de Miliție, apoi de Poliție, după 1989, Șerban Apostol a fost un tip înalt, elegant până la pedanterie, dârz, șarmant, cu o personalitate puternică ce răzbătea în public, însă ca un pisoi mare cu Mimi a lui – Marilena Apostol – Mimi cum îi spunea toată lumea, ea însăși de altfel. La 1,60 cm îl domina pe Colonelul de 1,80 cu ușurință însă cu tact și infinită dragoste. N-a fost mereu așa, evident. Colonelul era o fire mai închisă, o personalitate ascunsă, uneori ermetică, sub carapacea de militar de carieră, însă Mimi descoperise de la prima atingere sensibilitatea, sufletul profund și emotivitatea tânărului – atunci de 43 de ani, proaspăt divorțat, neobișnuit cu manifestări evidente de emoție și tandrețe. Mimi împlinea 38 de ani și era după o despărțire dureroasă. Nu fusese căsătorită, nici nu-și dorea o hârtie ștampilată, dar tânjea după o relație de durată, frumoasă, deschisă, cu un bărbat care s-o iubească așa cum era – năvalnică uneori, mai mare decât Lumea – pentru că era ceea ce era. Să fie a cuiva. Să simtă aparținerea, legătura aceea organică, perenă, între două suflete. Acea dumnezeiască îngemănare a două destine menite să se găsească și să-și trăiască existența până dincolo de cea pământeană. Era o idealistă cu un suflet curat.

                Până la Colonelul nu s-a simțit iubită. Nici de mama, tatăl nici nu l-a cunoscut, nici de frați sau surori nu a avut parte, nici de alții, decât, pentru a scurtă perioadă de timp, și în copilărie. Apoi, totul s-a năruitcând a aflatcă nu există Moș Crăciun.

                Nimic din ce era nu era suficient ca să fie iubită – necondiționat și mai mult decât un sezon. Nimeni nu îi vedea sufletul, pe nimeni nu interesa ce își dorește. Lumea trecea indiferentă și rece pe lângă ea și nu se oprea decât pentru a o seca de resurse, de a o folosi. Era prea bună la suflet și prea naivă în nevoia ei organică de a fi iubită. Atât și-a dorit toată viața: să fie iubită și să nu o mai arunce lumea la gunoi după ce se pierduse pe sine pentru liniștea și fericirea altora. Să n-o mai părăsească. Să existe și pentru ea cineva care o va iubi mai mult decât pe sine. N-a fost să fie așa. Până când …

Advertisements

Mimi vă ascultă:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s